Oamenii fără de birou

Ani de zile credeam că le știu pe toate. Stăteam într-un cub de sticlă (la propriu și la figurat) și tot ce mi se perinda prin fața ochilor mi se părea a fi esența vieții. Pe baza acestui orizont vast, mare cât cubul meu, evident, trăgeam concluzii de-a dreptul „pertinente”. Ajunsesem să judec o lume întreagă pe baza acestor lucruri. Dar cel mai ciudat lucru este că respingeam destul de vehement tot ce nu se potrivea acestui calapod.

Și, așa cum se întâmplă de multe ori în umilele noastre existențe, am fost pus în postura să-mi verific concepția despre lume și viață. După un cuplu de ani petrecuți departe de cubul de sticlă pot să spun, fără teama de a greși, că tot ceea ce gândeam eu înainte este acum cel puțin irelevant. Tot ceea ce postulam ca fiind adevăruri evidente, acum le pot cataloga în cel mai bun caz, excepții.

În acest interval de timp am fost pus în situația de a-mi da singur cu piciorul la tot universul construit de subsemnatul în jurul meu dar și în mine. Dar ceea ce este cel mai ciudat de abia acum vine. Am schimbat fundamentul lumii mele și nu regret asta nicio clipă. Cred că am avut ocazia să învăț în acești ani mai mult decât în toată viața mea anterioară. Și cum ar fi viața dacă o umpli cu lucruri noi dar nu o și schimbi. Ar fi de-a dreptul o pierdere de vreme dar mai ales de viață.

În acești ultimi ani am ajuns să-i apreciez altfel pe acei oameni care nu-și duc viața în birouri, pentru că, vorba propagandei comuniste, biroul lor de lucru este țara. Ar putea suna a lipsă de modestie, dar toți cei care au de-a face în fiecare zi cu probleme noi provocate de alți oameni, sunt de departe cei mai bogați indivizii de pe fața pământului. Indiferent dacă au chemare sau nu spre munca cu oamenii (sic!), cei care nu stau în birouri devin fără să conștientizeze cei mai buni la capitolul relații interumane. Experiența acumulată valorează mult mai mult decât sute de tomuri citite despre cum să lucrezi cu oamenii. Ajungi în timp să anticipezi nu doar ceea ce-și doresc cei cu care lucrezi ci în primul rând să-ți dai seama ce anume le aduce cele mai mari satisfacții.

Din acest motiv eu aș pune oamenii fără de birou să se ocupe de destinele celorlalți deoarece ei sunt cei mai ancorați în realitate, cei mai bine pregătiți să înțeleagă ce-și doresc semenii lor. Aceștia sunt cei mai maleabili și mai activi dintre cei care au atitudine de lider. Ei sunt prin excelență adevărați formatori de opinie și pot, pe baza propriei experiențe, să mute munții, adică oamenii.

Și dacă vreodată aș fi pus, precum măgarul lui Nastratin Hogea, să aleg între un cub de sticlă și oamenii fără de birou, cu siguranță nu aș fi în vreun pericol. Știu de pe acum ce aș alege. Pentru că într-un cub de sticlă mi-a fost ușor să cred că sunt deștept, dar dincolo de acesta credința mi s-a transformat în ideal.

Anunțuri

Un gând despre “Oamenii fără de birou

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s