Vocea României – o experiență… poate unică

Iată-mă-s la Buftea. Sunt pus față în față cu Studiourile Buftea, locul în care s-au turnat multe din filmele din perioada comunistă. Nu am ajuns aici să asist la facerea vreunui film ci la un show de televiziune: Vocea României.

La intrare ai senzația că ești lângă un club cu ștaif. Nu intră oricine, iar permisiunea să calci în interior o primești după ce în prealabil cineva îți citește numele pe un tabel. După ce ai trecut de ușa tăiată cu drujba în peretele din prefabricate, te simți ca în cortul unui circ. Vezi gradene care se înalță peste tot lăsând loc liber pentru cei ce se vor desfășura în mijloc.

Îți ocupi locul rezervat pe o bancă de lemn și te rogi ca spatele să reziste la atâta efort de stat pe un loc fără spătar. Gradenele încep să se populeze de oameni curioși să vadă cum se face un spectacol de către cei mai profesioniști în ale impresionatului. Între timp gazda de pe scenă, actorul Pavel Bartoș, se încălzește citind de pe unul din cele 2 ecrane plasate strategic, de o parte și alta a marelui juriu, intro-urile pentru fiecare din cei 16 concurenți. Forma lui de obuz dolofan atrage atenția. E într-o continuă mișcare și de aceea te întrebi cum de nu s-a transformat, de când se filmează acest show, într-un cartuș.

Renunți în a-ți mai pune întrebări pentru că mai mulți bărbați, probabil regizori de scenă, ne dau nouă, spectatorilor, ultimele indicații prețioase. Suntem rugați să fim vivace, să aplaudăm fiecare concurent și să nu exagerăm cu folosirea telefoanelor mobile. Suntem totuși la un spectacol și nu la un priveghi plin de plictiseală.

Începe spectacolul, moment în care simți primele semne de zvârcolire ale coloanei. Banca tare, de esență lemnoasă, începe să-și facă de cap. E dictatură totală, dar tu nu poți să faci nimic. Între pauzele publicitare nu se poate mișca nici măcar o muscă. Încerci să uiți de pârdalnica ta coloană concentrându-te la spectacol. Începi să înțelegi star-system-ul și să fii un pic impresionat. Totul decurge ca la carte.

Invitații, Bartoș și juriul se succed într-o ordine care pare aproape firească dacă nu ar fi totul foarte bine pregătit dinainte. Ajungi să-l admiri pe Bartoș pentru spontaneitatea lui. Doar intro-urile sunt citite de actorul de la Odeon, pentru ca în rest să fie doar el, un actor spontan, educat, talentat, care nu cade în păcatul spurcării popularității prin apelul la trivialități, atât de întâlnite la televiziunile noastre. Cu siguranță show-ul câștigă mult prin prezența sa bonomă, lipsită total de ifose de vedetă gonflată. Fără el Vocea României s-ar transforma în X Factor. Ce înseamnă un pic de educație la casa omului…

Juriul a câștigat în prestanță, echilibru și profunzime odată ce Tudor Chirilă a fost adus. Se vede că e fiul unui foarte mare jurnalist sportiv, Ioan Chirilă (Nea Vanea, pentru cunoscători) și a unei talentate actrițe de la Teatrul Național, Iarina Demian. Fiecare reacție a sa face emisiunea mai interesantă. Spumos ca o șampanie bună nu vorbește mult ci doar atunci când trebuie, punctând ce e de remarcat în bine sau în rău.

Celălalt stâlp important al juriului e Moga. De atâtea ori am spus că educația iese la suprafață precum o bulă de aer în apă, că mi s-au uscat buzele. Atât el cât și Chirilă nu au rămas doar cu cei 7 ani de acasă, ci au mai pus câteva cărămizi la temelia cunoașterii lor. Și apropo de ei. Ce ușor poți ieși în evidență dacă ai citit la viața ta, mai ales în zilele noastre, când a citi a devenit sinonim cu Facebook-ul și titrajul filmelor și serialelor. Trist dar în același timp reconfortant pentru unii.

Orele trec, spectacolul înaintează. Ochiul tău de profan nu sesizează bâlbele sau desincronizările care pot apărea într-un eveniment transmis în direct, mai ales că spatele tău începe să se covrigească. Dacă ai putea să te pliezi, cu siguranță coloana ta ar face noduri. Undeva după ora unu din noapte, show-ul se termină, ieșind în mare foarte bine. Deși tu nu ești un fan al acestor tipuri de distracții, nu poți să nu recunoști că în materie de televiziune ProTV e un fel de Cirque de Soleil. Dacă ProTV ar fi un restaurant, cu siguranță cei de la Michelin i-ar da pe loc 3 stele. Merită ca măcar o dată în viață să-ți stabilești ca țintă vizionarea unui spectacol marca MediaPro. Nu vei avea nimic de regretat, poate doar suferința coloanei. Și că veni de vorba de coloană. Un chiropractician angajat la acest spectacol ar face minuni. Ar avea ce munci și ce câștiga. Sănătatea și admirația noastră.

Apoi pleci spre casă, într-o coloană imensă de mașini care se îndreaptă spre București, ca într-o procesiune de mari dimensiuni. Pe drum ai timp să te gândești cât de departe s-a ajuns în materie de propagandă și de manipulare emoțională. Chiar la un moment dat răsufli ușurat că Ceaușescu nu a beneficiat de un asemenea sistem, pentru că astfel ar fi fost și acum la putere dacă n-ar fi murit de bătrânețe.

Anunțuri

6 gânduri despre “Vocea României – o experiență… poate unică

  1. Acum inteleg eu de ce am refuzat sa ma duc o singura data invitat fiind de Octavian Paler la o emisiune pe ProTV, duminica dimineata cu Esarcu… 😀

    1. La Exharhu puteai să mergi. acesta nu era comercial pe vremea aia. dar asta a fost odată și între timp ProTV-ul s-a transformat într-un monstru al comercialului cu orice preț. Trăiască profitul și interesul sacru al acționarilor! 🙂

  2. Un ele emisiuni chiar comerciale, le mai pot urmari, insa sint citeva care pur si simplu ma scot din pepeni, Andreea Marin Banica Tiriac Istambul si cum s-o mai fi numind, detine toate premiile! A

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s