Mâncarea cu de toate

Stăteam la șuetă cu niște amici și din una în alta am dat-o și-n programele de la tv. Toți povesteau entuziasmați despre show-urile cu bucătari de toate felurile, de la cei în devenire, până la cei mai cunoscuți. Am rămas surprins să văd cât de acaparați sunt de subiectul numit mâncare, cum discutau despre toate preparatele etalate în bucătăriile din platourile de filmare. Eu nu m-am prea exteriorizat la acest subiect, deoarece contactul meu cu bucătăria e doar unul accidental și atunci forțat (sic!) de împrejurări stringente care țin de supraviețuirea mea ca individ.

Ajuns acasă, într-un moment de liniște, caut pe net audiențele înregistrate de emisiunile cu sobă difuzate concomitent de ProTv și Antena 1. Eu nu mă uit nici la una nici la alta dintre emisiuni, din motiv de plictiseală galopantă. Nefiind nici un gurmand, nici un hăpăitor de opinteli gastronomice, subiectul cel mult mă moleșește. Privesc audiențele. Rămân tablou. Un sfert dintre televizoare era fixat pe focul din vatră. Adică o groază de români au stat cu ochii pe bucătăriile altora, ca pe vremuri pe buteliile proprii. Măi să fie! Sunt impresionat!

La ce succes au aceste emisiuni te-ai aștepta ca la fiecare colț de stradă să întâlnești câte un restaurant posesor de stele Michelin. Chiar câte 3 stele de fiecare dacă se poate. Ar trebui să geamă România de turiști veniți în scopuri culinare. Nemți, franțuji, italieni, spanioli sau americani ar trebui să ne cotropească restaurantele pentru a se bucura de nemaipomenitele bunătăți locale. Și-ar freca mâinile în așteptarea desfrâului alimentar, zicându-și înciudați că românii sunt niște fini cunoscători ai artei culinare și asta pentru că fiecare mioritic are în genă haute cuisine. Nici n-ai zice că trăim în țara șaormei cu de toate și a cefei de porc asezonate din greu cu cartofi prăjiți, înecați în prealabil în brânză de oaie rasă cu furca.

De unde și până unde succesul acesta fenomenal al emisiunilor despre bucate? Mi-e că la un moment dat or să depășească în popularitate transmisiile din fotbal. Or să devină toți masterchefii locali mai cunoscuți decât Mutu sau Marica. Dar dă-o-ncolo de popularitate și să revenim la mâncare, că mi-e o foame de-mi vine să-mi mănânc deștele cu care butonez la tastele computerului portabil.

Suntem atât de obsedați de tot ce se poate îmbuca încât, atunci când nu îngurgităm, vorbim doar despre mâncare. Suntem poporul mâncării și nu știm cum să facem să băgăm mai multe la ghiozdan. Mărturie stau numeroasele burți răsfrânte peste genunchi, fără discriminare de sex, care se etalează opulente vară de vară în orice loc te-ai uita. Și atunci mă întreb, la ce mai sunt bune emisiunile astea dacă tot ce învățăm noi de la ele este să nu uităm aragazul pornit atunci când nu facem mâncare? Adică, mai precis, mâncarea cu de toate, această nirvana angro a papilelor noastre gustative, râvnită dar niciodată atinsă.

Anunțuri

2 gânduri despre “Mâncarea cu de toate

  1. Știi cum se spune : există oameni care manâncă, ca să trăiască și oameni care trăiesc ca să mănânce. Succesul unor astfel de programe și emisiuni tv îți spune clar care e raportul actual dintre unii și ceilalți.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s