Licheaua

Sunt pe lumea asta niște oamenii care vor cu tot dinadinsul să iasă în evidență. Au n-au ceva de spus, ei sunt cu mâna ridicată. Vor să vorbească neapărat. Sunt acei oameni pentru care a fi în centrul atenției e mai important chiar decât aerul. Îi remarci imediat. Totul îi trădează, de la vestimentație, până la atitudine.

Oriunde s-ar afla îi vezi cum caută privirea celor din jur. Doresc să fie băgați în seamă, cerșesc atenția celorlalți. Dacă din întâmplare în preajma lor se află cineva cu un orizont mai ridicat ca al lor, atunci să te ții. Se dezlănțuie dihonia în ei. Nu-i mai poți stăpâni și pace. Începe un adevărat regal al mediocrității. Suferă de o becalizare acută fără leac în rândul nostru.

Nu de puține ori mi-a fost dat să asist la așa ceva și de fiecare dată am reacționat prin tăcere, iar la prima ocazie am spălat putina, jurându-mi să nu mai am de-a face cu oameni care cultivă relații cu asemenea specimene, acești Dinu Păturică și Stănică Rațiu la pătrat, mereu puși pe „fapte mari”, mirosind peste tot oportunități de câștig.

Din păcate, în lumea noastră românească, mustește peisajul de asemenea personaje. Sunt oameni care îți sar mereu în întâmpinare, oricând dispuse, chipurile, să te ajute, în realitate sondându-te pentru a exploata ulterior o informație, oricât de mică, despre cineva sau ceva. Tupeul lor este invers proporțional cu nivelul de educație. Cu cât e mai analfabet cu atât curajul lor e mai mare și rânjetul de neanderthal mai bine expus.

Nu cred că într-un viitor previzibil numărul lor se va reduce simțitor deoarece mitocănia proliferează atunci când marea majoritatea a oamenilor se zbate în sărăcie și nevoi. Acesta este mediul din care licheaua se ridică, demonstrându-ne tuturor că pentru a reuși în viață nu ai nevoie de educație ci de o pereche de boașe mari care să te ajute să treci peste orice, inclusiv peste cadavre. Și nu știu cum se face dar acesta e un gen foarte prezent nu doar în literatura ci și în realitatea românească.

Anunțuri

Un gând despre “Licheaua

  1. Fii ingaduitor cu ei, Tolsto! Dependenta e o boala. Dependenta de parerea (apreciativa, neaparat!) a celorlalti, de confirmare externa a valorii lor, arata lipsa unei valori interioare. Bietii oameni nu inteleg ca, daca pe dinauntru esti ca o nuca seaca. degeaba ai invelis de poleiala aurita! 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s