Aniversarea

Se apropie ziua cuiva. N-are importanță a cui. Ideea e că se apropie. Ba mai mult decât atât ți se și spune să iei legătura cu persoana respectivă și să o feliciți. N-are importanță în ce relații ești cu ea și nici dacă te înțelegi bine ori ba. Trebuie să o feliciți că doar o dată pe an e ziua persoanei.

Zis și făcut! Vine și sorocul. Te trezești dimineață cu gândul să o suni, pentru că știi că nu ai cum să transmiți felicitările în carne și oase. Măcar pe cale orală să o faci. Te-ntinzi în pat, îți bei cafeluța și-ți zici că-njur de ora 10 sigur telefonezi. Cât mai stai și clipocești în așternuturi rememorezi de câte ori te-ai văzut cu ființa aniversată. Chiar te forțezi nițel, uitând să mai zappezi printre canale pentru că memoria îți joacă feste. Nu-ți amintești mare lucru. Totuși trebui să o suni. Deja prea multă lume ți-a spus asta. Ca să nu mai vorbim de Facebook. Geme de urări.

Te scoli din pat. Ai și tu un loc de muncă de onorat și vrei să te ții te cuvânt. La 10 să suni. Ajungi la slujbă, dai o raită prin email-uril și vezi că ceva arde. N-ai încotro și te ocupi de incendiu, doar ești un vajnic pompier capitalist. Când rezolvi treaba remarci că e ora 13 și ți se face foame. Nu se cade să suni pe burta goală, așă că dai organismului ce-i al organismului și-ți promiți în timpul siestei că în jur de ora 15 sigur suni. Nu se cade ca persoana să spună că ești necivilizat, deși tu nu-ți aduci aminte niciun episod în care voi doi să fi interacționat în mod direct. O știi și tu, așa cum îl știi pe Ponta sau pe portarul instituției (dublă cacofonie 🙂 ). Dar tu ești civilizat. Vei suna. Negreșit.

Se face ora 15. Pui mâna pe telefonul mobil să pui planul în aplicare. Te gândești ce urare să-i adresezi. În timp ce-i cauți numărul în telefon nu-ți vine în cap nimic, semn că pentru tine persoana asta nu înseamnă nimic. Cu părere de rău îți spui că mai bine suni seara, pe la 9. Poate, poate îți aduci aminte ceva legat de amândoi.

Spargi ușa la ora clasică și te-ndrepți spre casă. Un apel îți redirecționează pașii spre o cârciumă. Niște prieteni au chef de o bere. Cu atât mai bine îți zici. O să ai mai mult curaj să suni persoana aniversată. Bei o bere, bei două, bei trei și nimic. Ale naibii amintiri comune nu vor să iasă la iveală!

Ajungi acasă cu gândul la aniversat. Măi să fie! Deși nu-ți aduc aminte nimic de persoana în cauză, doar la aniversarea de azi te-ai gândit. S-a făcut ora 23. Mai e puțin și ziua trece. Te apuci de duș cu gândul să suni apoi. Ai să îngroși obrazul, ai să-i spui o minciună și ai să scapi printre dinți un La Mulți Ani. Dar ție ți-e greu să minți mai ales că te aștepți ca persoana să-ți spună cât de mult se bucură că te-ai gândit la ea. Și uite așa veți avea o amintire comună. Dar ție nu-ți plac amintirile ipocrite și renunți la telefon. Oare cine s-a mai gândit la cineva o zi întreagă, deși nu are nimic în comun cu acea persoană? Nimeni. Ce bine e să dormi liniștit…

Anunțuri

5 gânduri despre “Aniversarea

  1. Nu cumva santem cam farisei si pastram relatii de complezenta cu oameni de care nu ne pasa si carora nu le pasa de noi ? Daca am fi sinceri,oare cate relatii adevarate am avea ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s