Fără frică

Nu știu cum se face dar mereu avem o părere bună despre trecut și una proastă despre viitor. Indiferent de cum ne merg lucrurile, suntem dispuși să nu fim deloc optimiști, ci punem mereu răul în față. Cică așa demonstrăm că suntem realiști și totodată pregătiți pentru tot ce e mai rău. Aud mai tot timpul oameni suficient de tineri care se plâng că nu mai prind pensia, că era mai bine acum 20, 40, 60 sau enșpe ani, de parcă ei ar fi trăit atunci, pentru a ști dacă așa stăteau lucrurile ori nu.

Cred că acesta este un anumit tip de gândire, unul prăpăstios, pe care îl învățăm în familie, îl dezvoltăm în adolescență și apoi îl perfecționăm la maturitate. E și acesta un mod de viață, să privești mereu chiorâș viitorul și cu lacrimi în ochi trecutul, de parcă viața asta s-ar compune doar din sicrie pe care le duci la groapă și din nicio bucurie. În realitate, asta demonstrează că facem pe noi de frică când ne gândim ce vom face peste un an sau doi și că vrem ca viitorul să fie la fel de previzibil ca trecutul. Din păcate, nu se poate asta. Nu ne rămâne decât să ne înarmăm cu un pic de curaj și să ne înfruntăm viața. Ce-am putea pierde? În cel mai rău caz lamentările obosite.

Puțini din oftologii de serviciu știu că în timpul lui Ștefan cel Mare, o familie de țărani avea 7 sau 8 copii, din care doar unul ajungea la maturitate, iar vârsta medie era de 29 de ani, în timp ce la boieri trăiau în jur de 39 de ani. Cred că de aici vine și expresia: „Cine n-are bătrâni să-și cumpere”. Prea puțini oameni simțeau pe pielea lor ce-i aia senectutea și, la cât de școlarizați eram noi ca popor, era normal ca un bătrân să fie foarte apreciat, deoarece era un izvor viu de cunoaștere. Oare se trăia mai bine decât acum? Oamenii aveau mai multe clipe libere, mai îmbelșugate și mai liniștite decât acum? Mă îndoiesc.

Dacă am ști că acum 100 de ani un om muncea 16 ore pe zi, 6 zile pe săptămână, fără pensie și fără nici un fel de asistență medicală, atunci n-am mai fi așa de prăpăstioși. Cred că în acea clipă am aprecia mai mult tot ceea ce avem și nu L-am mai mânia pe Dumnezeu cu lamentările noastre stupide. Stă în puterea noastră, a fiecăruia dintre noi, să ne facem viața exact așa cum credem. Cu doar un dram de curaj putem să mutăm munții. Condiția e să vrem și să acționăm în consecință. Restul vine de la sine.

Anunțuri

4 gânduri despre “Fără frică

  1. Eu nu vreau sa mut muntii, ci doar sa urc zambind fara sa-mi pierd respiratia . Dar cred ca ar trebui sa ma las de fumat 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s