Cei ce se pedepsesc singuri

Mi-a fost dat să întâlnesc în ultima vreme oameni care se pedepsesc singuri. Să explic un pic lucrurile. E vorba de oameni care-și stabilesc singuri standarde foarte înalte și atunci când nu corespund propriilor așteptări se atoflagelează. E vorba de autoflagelare morală și nu de una fizică.

Întrebarea e de ce fac asta? De ce sunt oameni care au foarte mari așteptări de la propria evoluție, în condițiile în care există un ocean de omenire care nu are nicio pretenție de la propria viață? Cred că răspunsul se găsește în propria familie, la părinții lor care erau permanent nemulțumiți indiferent de ce făceau bun sau extraordinar de bun odraslele.

Cred că aici e vorba de o dorință a părinților de a reuși prin intermediul copiilor. Adică eu sunt un om eșuat, fără mari realizări profesionale remarcabile și atunci îmi concentrez toate energiile pe copil, pe care îl supun la tot felul de cazne, poate, poate el va deveni ceva / cineva important în viață. Dacă va reuși să-mi satisfacă toată așteptările, atunci mă voi mândri cu odrasla, vorbind ori de câte ori am ocazia despre ce-a ajuns măreț. Marea problemă e că acești părinți nu conștientizează nicio clipă că au greșit. Ei sunt siguri că au făcut bine procedând așa. Doar uite ce mi-a ajuns copilul, vor zice! Starea permanentă de nefericire a progeniturii nu li se datorează. Punct!

Nu știu dacă e bine așa, deoarece acești oameni, care se pedepsesc singuri, ajung să nu se mai bucure de nimic în viață. Nimic din ceea ce fac nu este suficient de bine și trăiesc cu convingerea că ar fi putut face lucrurile extraordinar de fantastic dacă… Acest „dacă” îi omoară. Partea proastă e că se îndepărtează de oameni analizându-și mereu faptele, de parcă de ele ar depinde destinele omenirii.

Tu ajungi doar să vezi de pe margine zbaterile lor, deoarece nu poți interveni și regreți că oameni atât de valoroși se pedepsesc singuri, în timp ce alții sunt mândri și de un cui bont bătut prost într-un perete strâmb. Și apoi de îndepărtezi gândindu-te ce ai putea face tu ca primii, pentru ca apoi să te bucuri ca ultimii.

Anunțuri

Un gând despre “Cei ce se pedepsesc singuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s