Copilul din mine

Când m-am născut nu era nicio diferență între ceea ce simțeam și ceea ce gândeam. Adică era o totală simbioză între ceea ce vedeam, ce spuneam și ce gândeam. Și din acest motiv eram mai tot timpul cu zâmbetul pe buze, privind totul printr-o lentilă a fericirii.
Apoi, inevitabil am crescut și am remarcat că au apărut diferențe între ceea ce simțeam și ceea ce gândeam. Din acest motiv am fost un pic descumpănit. Cum se poate să nu mai fiu pe aceeași lungime de undă cu interiorul meu, cu dorințele mele cele mai lăuntrice? Și atunci mi-am dat seama că, deși eu mă maturizam, în mine sălășluia un copil, care dorea să râdă, să cânte, să danseze ori de câte ori simțea el nevoia.
La început nici nu am putut să concep că în mine viețuia cineva care gândea diferit de mine, eu care deveneam din ce în ce mai serios, mai decis și mai intransigent, inclusiv cu mine însumi. Azi așa, mâine așa, lucrurile evoluau într-o direcție care nu-mi plăcea deloc. Și atunci am declanșat un război total împotriva copilului din mine, decis fiind să-l elimin spre totala mea maturizare.
Greșit am gândit, deoarece fără copil nu aș mai fi râs, dansat (asta o fac rareori) sau cântat niciodată. Intuind direcția în care mă îndreptam am făcut pace, dând copilului din mine ceea ce merita, adică o poziție dominantă. Și am făcut asta pentru că mi-am dat seama că în clipa în care copilul din mine ar fi murit, atunci aș fi murit și eu.
De atunci am lăsat copilul să aibă un loc important în viața mea. Copilul acesta este responsabil pentru viața mea socială, deoarece atunci când cunosc eu un om copilul din mine îl caută pe copilul din celălalt. Dacă nu-l găsește nu mă lasă să mă apropii de el. Astfel ajung să mă înconjor doar de oameni în care copilul trăiește, oameni care sunt sursa mea primordială de energie, adică de viață.
Astfel vreau să mă scuz de ce ajung să nu pot stabili legături cu toți oamenii. Un om în care nu mai pulsează un copil e un om deja mort și eu nu pot relaționa cu morții. Marele secret este că orice om poate reînsufleți copilul din el, totul e să privească lumea și viața un pic mai relaxat, neuitând să râdă, sa danseze și să cânte din când în când. E atât de simplu… 

Anunțuri

7 gânduri despre “Copilul din mine

  1. Unii fac o confuzie si cred ca „a pastra in viata copilul din tine” se refera nu la „suflet de copil”, ci la „minte de copil”… ceea ce duce la adevarate dezastre 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s