Memorii…

Am văzut că a venit vremea memoriilor. Nu mai trebuie să te apropii de senectute pentru asta. E suficient să se fi făcut un pic de vâlvă în jurul numelui tău că mintenaș te mănâncă buricele degetelor să-ți așterni pe hârtie faptele de armă. Acum întrebarea e de ce îți scrii memoriile? Ai realizat ceva demn de lăsat moștenire celor care vor veni? Ai stat în umbra unei personalități marcante și pentru că aceasta nu s-a preocupat să-și noteze faptele, te apuci tu să îndrepți această nenoricire pentru umanitate?

Răspunsul la aceste întrebări este nu. Fotbaliști, crainice tv, femei siliconate și bărbați cartofori își scriu memoriile. La vreo 30-35 de ani toți simt că omenirea pierde șansa unică să afle ce au făcut ei în viețile lor pline de nimicuri. E important să știm ce piercing și-a făcut fotbalistul X, cât de bine citea de pe prompter crainica Y, cât de mult a suferit metresa Z la implantarea silicoanelor, cum a umilit pe alții de aceeași teapă/țeapă șarlatanul W. După cum se vede, toate sunt subiecte care te țin cu sufletul la gură. Și te bucuri că le-a dat Dumnezeu gândul cel bun să-și publice faptele.

Cineva spunea că trăim în era cultului faimei. Lucru mare, n-am ce zice! Nu contează ce anume faci, totul e să faci și asta în fața unui număr cât mai mare de oameni. Nu contează ca n-ai ce zice sau că exprimarea e la nivelul clasei a 5 – a. Totul e să scrii. Oricum cititorii ți-i alegi din aceeași oală. Și așa ființe semianalfabete își înșiră viața plată la iarmarocul prostiei, pentru ca dedesubturile lor urât mirositoare să fie îngurgitate pe nemestecate. Și dacă aceste cărți ar fi citite de către cei care chiar pun mâna pe-o carte ai spune că a înnebunit lumea, dar nu, aceste cărți sunt citite de către gospodinele care sprijină ecranul televizoarelor în așteptarea dospirii aluatului.

Și uite așa ne pricopsim cu o generație de memorialiști de toată jena, care se vor împăuna în fața unei personalități veritabile cu tirajul cărților lor. Stau să mă gândesc dacă să nu folosesc exemplul lor spre a-mi câștiga și eu celebritatea. Fotbalist nu mai pot să fiu, să escrochez nu mă pricep. A mai rămas să-mi fac niște implant de silicoane unde oi apuca sau să turui știri catastrofice de pe un promter. Atunci să te ții memorii. Posteritate, pârtie că vin!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s