Să pui răul mereu înainte

Eu așa am fost învățat, să pun mereu răul înainte. Răul e un rău necesar. E acel ceva cu care te logodești din clipa în care înțelegi viața. Ce s-ar întâmpla dacă ai fi inconștient și ai gândi pozitiv? Atunci ai lua-o puternic în scăfârlie de la viață. Și atunci durere. Să te ții! Așa că eu am decis să pun răul înainte. Nu zâmbesc, nu râd, nu fac nimic ieșit din comun, nu sar în ajutorul nimănui pentru că-s pățit. Păi ce să fac? Să mă înec și eu?

Eu îmi cunosc lungul nasului. Nu trec dincolo de răul transformat în bornă de hotar nici atâtica. Păi ce-s prost? Să gust un pic din bine și apoi să bocesc o viață întreagă că nu pot avea parte de el? Așa că stau liniștit aici, în spatele propriului rău și nu e rău deloc. Dar nici bine nu e. E tocmai cum trebuie.

Nu am încredere în nimeni și mi se pare firesc așa. Păi dacă aș avea atunci tot echilibrul meu s-ar prăbuși ca o șandrama putredă. Încrederea înseamnă speranță, iar speranța e otravă pentru sufletul omului resemnat. Mă uit la fiecare om ca la un potențial dușman. Toate puseurile astea de prietenie sunt suspecte. De unde și până unde atâta dragoste subită? De ce mă cultivă? Cu urmăresc? E ceva putred în Danemarca. Așa că mă protejez cu propriul rău. Oricum e mai bun decât răul altora.

Când pun ceva la cale mereu mă gândesc că va ieși prost și să vezi ce bine mă simt. Și asta pentru că de fiecare dată eșuez lamentabil. Norocul meu că nu-mi fac dintr-un început prea multe iluzii. Să vezi atunci ce deziluzii m-ar podidi. Așa că stau liniștit. Nimic nu mă atinge. Știu de dinainte tot răul care se va petrece. Și se va petrece. Știu eu. Că doar de rău am parte tot mereu. Nu mi-am făcut eu din rău cazemată? Ca să nu mă lovească nimeni. Că știi vorba aia românească: ”Rău cu rău, dar mai rău fără rău”. Eu știu că-s pățit.

P.S. Uneori visez că mi-e bine și mă trezesc lac de sudoare. Și atunci mă scol și mă îndrept spre ușa cazematei ca să verific dacă am încuiat-o. Și veghez… Nu știi niciodată binele de unde apare, când apare… Oare o mai apărea?…

Anunțuri

11 gânduri despre “Să pui răul mereu înainte

  1. Hei, nu-s de acord! Destinul ni-l cream singuri prin gandurile noastre. Studiaza putin legea atractiei si fa un mic test… vei fi surprins.
    Succes!

      1. Da știi cât e de greu să-mi concentrez energia pentru altceva? :mrgreen:
        Asta ca să vezi cât de enervantă poate fi Rudia asta (uneori)!

  2. Desi textul este scris intr-un mod ironic, cum spunea si rudina 2014 si eu am fost invatata asa, si nu neaparat de parinti ci de toata societatea in care am fost nevoita sa cresc la momentul respectiv. Si este al dracului de complicat sa te dezveti de astfel de „maniere ” si simtiri…chiar pun raul inainte si cred ca mereu imi va iesi totul prost si ce-i ciudat e ca asa se si intampla. :))))

  3. Din păcate sau …Din fericire toți am fost crescuți și oblojiți de părinți,,grijulii,,sa -avem grija…ca răul este peste tot….Mare parte adevărat. .Dar este necesar pentru a depăși aceasta bariera a râului de pretutindeni de …curaj…speranța în Bine și încredere în tine și în ceilalți. Ăsta vine din interior și nu se învață la școală.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s