Minunatul telefon

N-am nevoie nici de un televizor și nici de un telefon nou. Dar ca fapt divers. A ajuns telefonul mai scump decât televizorul. Ce-i drept e drept că un telefon are o groază de funcții noi pe care nu ai să le folosești nicicând sau foarte puțin. Tot pentru sunat, sms-uit rămâne. La care se mai adaugă vreun chat isteț, ceva poze și un pic de netuială, că în rest moft e.

Vorbeam de preț. Nu pot pricepe și pace cum de a ajuns mai scump decât un televizor și încă unul smart. Păi un televizor îl ai pentru vreo 5, 10 sau 15 ani, depinde cât de mult te frăsui să fii în pas cu tehnologia. Pe când un telefon ajungi să-l schimb la un an, 2 sau 3. Pai se poate? Adică să dai o poală anuală de bani pe un telefon, eu asta nu pot pricepe.

Păi telefoanele astea declarate deștepte sunt bani aruncați pe fereastră. Zău așa! Sau poate sunt doar un simbol social. Televizorul din verandă sau din iatac nu ți-l vede aproape nimeni, doar cine îți calcă pragul casei. Pe când telefonul se etalează ca pe un diamant de preț înfipt pe inelar.

Toate ca toate, dar după ce te obligă la cheltuieli mari telefonul te și modifică fizic. O să ajungi să semeni cu cotoroanța mamă a Albei ca Zăpada, mai puțin negul păros de pe față. Păi de la atâta butonat în orice loc: mașină, muncă, stradă, parc, magazin etc, îți apare o cocoașă chiar după gât. Păi nu-i firesc să ți se modifice coloana dacă stai toată ziulica aplecat pe minunatul device cu ecran tactil? E firesc!

În plus îți slăbesc și razele vizuale. De la atâta privit plin de dragoste ecranul mignon, începi să nu mai vezi bine. Pari a fi un chinez din cel veac care se chiora să picteze mari scene de lupte pe un bob de orez. E musai să vezi până și firele din barbă ale oricui apare pe ecranul de înaltă definiție. Cu cât sunt mai multe detalii pe un ecran, cu atât se cere mai multă atenție. Și ochișorii tăi au și ei o limită.

La asta se mai adaugă modificări ale falangelor degetului mare. Fie dreptaci, fie stângaci, ții telefonul în palmă și cu degetul mari bagi tare: scrii, derulezi, răspunzi sau respingi. Și uite așa ți se modifică forma degetului mare și tu nici nu bagi de seamă. Degetul acesta devine atât de independent că treptat ajunge să se miște precum elicea unui elicopter în toate părțile.

Și zău dacă merită să dai un sac de bani, mai mult decât pe un televizor, ca să te alegi cu gheb, cu privirea slăbită și cu un deget damblagit. La o adică banii care-i dai pe telefon pot merge pentru a face fizioterapie sau, dacă ești băiat deștept, pe un abonament la o sală, că să-ți mai pui și tu sângele în mișcare. Eu unul nu-mi schimb telefonul, că prea întrece gluma cu toate costurile sale ascunse. Ce mă mai doare spatele!…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s