Alergând ca apucatul

Încă de mic am alergat foarte mult. Profesorul de sport m-a remarcat pe turnanta bituminoasă și m-a inclus în echipa de cros. Și de atunci tot alerg ca apucatul. Alergam după autobuz ca să ajung din punctul A în punctul B, rămânând adesea pe scara ușii din cauza aglomerației, pentru că pe vremea aia toată lumea alerga de colo până colo cu papornițele pline.

Alergam să îndeplinesc planul la muncă voluntară, adică să-mi pun osicioarele la contribuție pentru propășirea patriei socialiste, pe diferite loturi agricole, de unde, dacă nu se fura, măcar se lua în cantități apreciabile.

Alergam ca apucatul să strâng de unde o-i ști, așa mi se spunea la școală, fier vechi, hârtie reciclabilă, doze de aluminiu, ghindă, castane și chiar frunze de dud pentru crescătoria omidală ce ființa în laboratorul de biologie.

Alergam de-mi sfârâiau călcâiele la diferitele crosuri organizate mai cu seamă în afara orașului, de obicei în fața unei baterii antiaeriene. Nu știu dacă viteza prinsă era favorizată sau cauzată de privirile aspre, soldățești afișate de toți sergenții tunurilor noastre.

Alergam pe bâjbâite pe casa scării atunci când curentul era tăiat și era tăiat destul de des. Atunci când nu era tăiat alergam oricum deoarece liftul era în revizie între 3 și 6 luni pe an. Atunci când funcționa tot alergam și tot pe scări, din obișnuință.

Alergam de nu mai știam de mine când se anunța că a băgat ceva la magazinul din colț, de la carne, lapte, ouă, până la șampon, hârtie igienică sau chibrituri. Dacă nu alergai, priveai rafturile goale, întrebându-te dacă nu cumva toate magazinele s-au specializat pe vânzarea de mobilă.

Alergam cu un mascat entuziasm revoluționar la marile mitinguri de susținere, de proslăvire, de prea mulțumire etc a celui mai și mai dintre noi, care ne crea condiții excelente de muncă și de viață, dar mai ales de viață, dovadă stând alergătura permanentă. Eram cu toți niște Forești Gumpi avant la lettre.

Și cum alergam noi așa ca apucații spre Comunism și credeam că ne apropiem de el, cu atât se îndepărta Comunismul biruitor de noi, de nu mai înțeleg cum de-am nimerit drept în Capitalismul nepieritor, acest Highlander al zilelor noastre. Și aș mai alerga și după Capitalism, dar mi-e teamă să nu ajungem direct în Evul Mediu. Eu unul sunt pățit. Mă duc să-mi cumpăr cal, sabie și zale.

Acesta a fost un… „elogiu” adus Comunismului de ziua sa – 23 August 😉

Anunțuri

7 gânduri despre “Alergând ca apucatul

  1. ƸӜƷ ¸.•°*”˜ ƸӜƷ ˜”*°•. ✫ ღ¸☆ ¸.•°*”˜ ƸӜƷ ˜”*°•✫ ✿ ƸӜƷ ✿¸.•°*”˜ƸӜƷ˜
    Bunatatea este infinita pentru aceia pe care noi ii consideram prieteni… Exista totusi prieteni care ne ofera la randul lor acceasi bunatate si aceia sunt adevaratii PRIETENI! O zi binecuvantata!

    Kindness is infinite for those whom we consider friends … However, there are friends who in turn gives us confort kindness and those are real friends!
    A blessed day!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s