Stop

De cele mai multe ori frustrările, nemulțimirile, iluziile noastre sunt cauzate de faptul că am rămas blocați într-un anumită etapă a vieții noastre. Adică nu am depășit un anumit moment și asta ne deranjează. Pentru unii dintre noi asta se traduce printr-o relație nocivă (de prietenie, de dragoste, căsnicie), printr-o întâmplare pe care nu am depășit-o sau printr-o activitate care se petrece de prea mult timp și pe noi nu ne mai provoacă deloc.

Există oameni blocați în timp, cum ar fi un paznic de școală, care nu sunt deranjați de acest lucru. Ba din contra. Omul acesta va face aceeași muncă de la 20 la 65 de ani, nedorindu-și niciun fel de evoluție, nepunându-și problema unor planuri anuale de dezvoltare personală. Cei mai mulți dintre cei care mișună în spațiul ăsta virtual nu au profilul unui paznic. Har Domnului! Dar asta nu înseamnă că munca prestată de un portar nu e una onorabilă. Munca e brățară de aur, iar munca înnobilează. Eu așa am învățat la școală. Sper să descopăr asta și în viață.

Ceea ce ne trebuie e curajul să facem o schimbare. Uneori schimbarea asta trebuie să fie radicală, dar fără ea nu vom putea depăși impasul în care ne aflăm. De altfel asta face și diferența în viață între cei împliniți și cei care încă bombăne: puterea de a renunța la ceea ce nu merge. Mai știu că orice schimbare vine la pachet și cu niște pierderi. Ceea ce pierdem sunt amintirile care ne fac plăcere, momentele de calitate pe care le-am petrecut în acea relație sau în acea activitate pe care am prestat-o.

Tind să cred că tocmai aici e problema, faptul că punem pe talgerele unui cântar avantajele şi dezavantajele aduse de acea relaţie sau activitate. E suficient ca pe talgerul avantajelor să fie un singur lucru pentru ca noi să fim incapabili să spune stop şi să începem o viaţă nouă. Ce mai contează că suntem ființele cele mai inteligente de pe Terra. Atunci când vine vorba de a lua o decizie suntem îmbibați puternic cu emoție.

Anunțuri

5 gânduri despre “Stop

  1. Uneori, schimbarea presupune sa renunti la TOT ce a insemnat, pana in acel moment, viata ta. Poate fi o schimbare dramatica… de exemplu (e doar un exemplu!), sa renunti la o avere de cateva milioane de EUR ca sa devii… portar, sa zicem… O posibila motivatie ca sa faci asa ceva? Sa faci rost de timpul necesar pentru a medita la cine esti cu adevarat, care e rostul tau in lumea asta, cum poti sa il implinesti etc… 😉
    Acum, sincer: cati oameni sunt in stare sa isi asume asemenea schimbari? Si, mai ales: cati si le doresc, cu adevarat? 😉

    1. Mulţumesc frumos pentru comentarii! 🙂
      Eu mă refeream la altceva.
      1. La nevoia de a te schimba înainte să te oblige viaţa să o faci atunci când nu eşti deloc pregătit
      2. La nevoia de a te schimba când tu nu mai corespunzi propriilor tale viziuni despre tine însuţi

      1. Pai… tot la asa ceva ma refeream si eu… la care putem adauga stuatiile de forta majora, cand e nevoie sa dai dovada de multa flexibilitate si adaptabilitate 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s