Ce-o mai face Argentina?

Cunosc o ţară pe care o iubesc tare mult. Argentina. Tot ce are această ţară mă atrage într-un mod inexplicabil. Plăcerea de a asculta o piesă muzicală, de a vedea un film făcut de valul nou al regizorilor argentinieni, de a bea un pahar de vin roşu argentinian mă fac să privesc Argentina ca pe Europa de peste ocean. Poate părea ciudat, dar aşa e. Este o curioasă combinaţie între urmaşi ai spaniolilor, italienilor sau germanilor. Deşi ultimele două popoare nu au o reprezentare deosebită, ele reuşesc să dea o puternică personalitate acestei ţări.

Cu toate acestea Argentina este singura ţară din lume care a dat faliment de doua ori în mai puţin de 13 ani. Aşa ceva nici la statele africane nu s-a mai întâlnit. Cum se poate ca o ţară cu un imens potenţial economic, cu legături foarte puternice cu Lumea Veche să dea faliment? Greu de crezut, dar realitatea depăşeşte orice imaginaţie. Argentinei i s-a întâmplat să moară de două ori, aşa cum i s-a întâmplat soldatului japonez care a fost victima ambelor bombe atomice din al doilea război mondial. Soldatul era la Hiroshima când a fost aruncată prima bombă. A luat un tren să se refugieze şi a nimerit la Nagasaki tocmai când americanii o aruncau pe cea de-a doua. Teribil ghinion! Aşa i s-a întâmplat şi Argentinei. Peste ea au căzut două bombe atomice. Singura diferenţă între soldatul japonez şi Argentina este că ţara din America Latină şi-a aruncat singură bombele în cap.

Până la urma urmei de ce dă o ţară faliment? Păi ar cam fi trei cauze mari şi late. 1. Oamenii care formează acel stat nu se prea spetesc cu munca. 2. Cei care totuşi muncesc “uită” să-şi plătească dările catre stat. 3. Cei care conduc ţara fură şi ei cât pot. Ce nu pot fura împart rudelor. Şi uite aşa nu mai sunt bani pentru funţionarea normală a unui stat: bani pentru plata salariilor profesorilor sau medicilor, bani pentru şcoli, spitale, teatre, bani pentru iluminatul stradal, pentru protecţia mediului, pentru construcţia de drumuri sau porturi, bani pentru apărarea graniţelor. Astfel statul ajunge vraişte. Nu mai e bun de nimic.

Dar Argentina nu ne surprinde foarte mult. Acum avem state aflate permament in moarte clinică, gen: Grecia, Spania, România, Portugalia sau orice ţară din Africa, America Latină ori Asia. Toate aceste state narcoleptice au ca numitor comun, un partid de stânga sau care se declară de stânga şi care urlă cât îl ţin bojocii: “Vai! Dar nu vă spetiţi cu munca! Venim noi la putere şi împărţim ajutoare sociale la tot poporul. Nu ai muncit niciodată? Nu vrei s-o faci nici în viitor? Nicio problemă. Te ajutăm noi să-ţi îndeplineşti visul de aur, tăiatul frunzelor la câini.”

Dacă există vreo soluţie pentru aceste state? Eu personal nu cred. Ţine de mentalitatea fiecărui popor în parte. Când un popor s-a învăţat să-i pună alţii sacii în căruţă e greu să mai schimbi ceva. Şi cu siguranţă nu ajutorul altor popoare îi va schimba mentalitatea. Vorba profesorului meu de logică din facultate: Un popor se schimbă doar când suferă un eşec îngrozitor. Se pare că Argentina nu l-a cunoscut încă. Nici noi.

Anunțuri

2 gânduri despre “Ce-o mai face Argentina?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s