Câteva lucruri despre Botoșani

M-am plimbat prin Botoșani. Am profitat de câteva zile libere ca să mă cufund în trecutul meu care se confundă în mod absolut superficial cu greutatea acestor locuri. Am luat străzile și străduțele la picior și într-un mod firesc m-am împiedicat la tot pasul de amintiri. Orașul s-a schimbat mult. O groază de străzi au trotuarele acoperite cu pavele, spațiile verzi sunt îngrijite, multe clădiri sunt refăcute cu gust, ceea ce îi dă urbei un aer mai apropiat de Occident. Dacă am ști să punem în valoare stâlpii civilizației românești care-și au rădăcinile acolo (Eminescu, Iorga, Antipa, Luchian, Enescu etc), am merge la Botoșani ca la Mecca.

După modelul Bucureștiului, centrul istoric a fost refăcut în totalitate și e o plăcere să te preumbli între granițele sale. Botoșaniul nu a avut ghinionul altor orașe din țară a căror centre vechi au fost demolate și în locul lor s-au construit mușuroaiele de blocuri proletare. Comuniștii au construit în Botoșani orașul nou la nord de centrul istoric și din acest motiv nu au acordat atenție centrului vechi. Ăsta-i norocul nostru, pentru că orașul acesta arată unui străin că are un trecut care coboară dincolo de venirea comuniștilor la putere. Nu te-ai aștepta la așa ceva de la îndepărtatul nord.

Am mai văzut nu număr de mare de biserici, fie în plină activitate fie în construcție și cu siguranță mărimea nu e punctul la care să nu stea foarte bine. Aș putea spune că din acest punct de vedere Botoșaniul este Dubaiul bisericilor. Sunt mari, foarte mari și dacă se poate enorme. Dacă e vreun indicator la care Botoșaniul stă foarte bine e numărul de biserici pe cap de locuitor. Reprezentanții celorlalte orașe ar trebui să vină aici să afle secretul acestei performanțe.

Dincolo de biserici se văd oamenii și acești oameni frumoși se ridică tot mai sus. În parcuri și pe pietonale am văzut o groază de copii mici care țopăie în mod involuntar pe urmele celor care ne-au ridicat pe noi atât de sus (poetul Mihai, istoricul Nicolae, biologul Grigore, pictorul Ștefan, muzicianul George etc). Am plecat din Botoșani stăpânit de convingerea că sunt din nou contemporan cu ei, cu cei de mai sus. Astfel am înțeles în sfârșit una din lozincile care părea fără de sens a comuniștilor: „Diamantele noastre sunt oamenii”. Eu unul mă pun pe șlefuit.

Anunțuri

2 gânduri despre “Câteva lucruri despre Botoșani

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s