Exercițiu de admirație

Capul meu este plin de Chirițe, Măriuci, farmazoni din Hârlău, Sânziane și Pepeli și asta pentru că în copilărie am citit și am răscitit piesele lui Alecsandri. Era o carte groasă, albă, necartonată (asta ca să nu reziste mult presupun) din colecția Patrimoniu. Spun asta deoarece am constatat cu o oarecare surprindere că Măria Sa Google îl aniversează pe Alecsandri. Mi se pare ciudat, chiar foarte ciudat. De ce l-am celebra pe Alecsandri? De ce ne interesează pe noi un boier moldovean de acum doua secole?

Eu cred că Măria Sa Google are dreptate. Nu vreau să spun nimic despre poeziile sau viața politică a lui Alecsandri sau a fratelui său care a fost primul ambasador al României la Paris, ci doar de pasiunea lui Alecsandri pentru teatru. Școlit la Paris (oare unde puteau merge fiii de boieri dacă nu la Paris), a intrat în contact cu teatrul francez, sfârșind prin a fi total subjugat de el.

Întors la Iași a finanțat trupe de teatru, a scris piese de teatru (e drept că primele piese erau doar traduceri și adaptări din franceză pentru gusturile nu prea rafinate ale românilor noștri), s-a luptat cu cenzura care vedea în orice piesă un atac împotriva stăpânirii turcești de atunci și în general și-a cam tocat averea pentru binele celorlalți. La câte a făcut doar pentru teatru ar fi meritat ca o groază de edificii să-i poarte numele, deoarece fără el ceea ce numim noi acum teatru ar fi semănat cu un copil paraplegic.

Alacsandri nu face notă discordantă față de restul boierilor franțuziți. Dar el a ieșit în evidență prin excepționalul său talent literar, datorită căruia a devenit nemuritor. Atât de impresionat a fost el și au fost toți cei din generația lui, de civilizația franceză încât a făcut tot ce i-a stat în putință (și putea multe) să grăbească ieșirea românilor încă neuniți din primitivismul otoman. Alecsandri a intuit impactul pe care îl are teatrul (bunicul filmului) asupra oamenilor. Asta l-a determinat să-și cheltuie energiile pentru ca mesajul lui să străbată toată țara.

Oare câți din cei care plesnesc azi de bogăție și-ar dedica doar o parte din viață și din avere civilizării românilor? Spun asta deoarece trebuie să recunoaștem că nu ne-am îndepărtat prea mult de genunchiul broaștei. Aș vrea să fac un exercițiu de admirație și cu unul din magnații contemporani, dar mă tem că nu am cu cine.

Anunțuri

3 gânduri despre “Exercițiu de admirație

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s