La Piatra Neamţ ca la Paris

Mi-a plăcut Piatra Neamț. O, da! Frumos oraș! N-am ce zice. De altfel totul concură pentru a pune în valoare orașul de sub munți. Încă de cum ieși din Bacău simți că te apropii de un oras memorabil. Ai de parcurs 60 de km cu 60 de km/oră și asta pentru că toate satele și-au dat mâna formând un fel de mega comună. Dar e bine. E precum suspansul de dinaintea punctului culminant.

Odată întrat în oraș uiți de toate și te minunezi cum e flancat din toate părțile de munți. Remarci numărul mare de sensuri giratorii menite să fluidizeze circulația și nu în ultimul rând copacii. Ăștia chiar mi-au plăcut. La nici 3 metri unii de alții sunt plantați copaci. Pare un oraș construit în jurul copacilor. Aici ecologia a învins asfaltul și cărămidăria.

Mi-a atras atenția în zona centrală, pe lângă unele clădiri din perioadă interbelică, blocurile din anii de început ai comunismului. Cum mi-am dat seama de asta? Au un element tipic al perioadei și anume pergolele de ciment de pe acoperișul blocurilor. Doar în anii de început, anii 50 sau 60, blocurile avea în dotare pergole pe acoperiș, dar care nu au fost niciodată dotate cu flori.

Cel mai mult am admirat însă munca depusă de primărie de a nu lăsa neamenajat niciun loc de parcare. Nici dacă ți-ai cumpăra un câine dresat să amușineze locurile de parcare neamenajate, îți garantez că nu vei găsi niciunul. În cazul în care doreai să parchezi, trebuia să oprești contracost sau să pleci în altă parte deoarece tăblițe bine scrise îți semnalau la tot pasul că locul respectiv e cu plată sau e o parcare a riveranilor. Tu ca străin de aceste locuri trebui să bagi mâna în buzunar și să plătești îndrăzneala de a ajunge în Piatra Neamț.

Poate nu știai, dar acest oraș taxează totul mai ceva ca Parisul. Atunci mi-am spus. Băi, dacă e ca Parisul, atunci trebuie să fie pe undeva și Luvrul și Montparnasse-ul și Turnul Eiffel și multe altele în Orașul Luminilor Montane. Dar ți-ai găsit! Și sincer am căutat, dar în van. Și asta probabil pentru că am căutat din mersul mașinii, altfel trebuia să plătesc pentru tupeul de a coborî din vehicul.

În esență orașul mi-a plăcut. Am să mai vin. Sper ca atunci când voi avea ocazia să-l mai văd, să nu descopăr că s-a pus taxă și pe mersul pe jos sau că, Doamne ferește, mersul pe jos e permis doar riveranilor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s