Un vis

Avusesem un vis urât. Ce zic eu vis urât! De-a dreptul coșmar! Îmi aduc aminte doar atât. Că venisem acasă, deschisesem televizorul și pe niciun canal nu se mai difuza reclamă. Eram înlemnit! Nu-mi venea să-mi cred ochilor. Cum să trăiesc eu fără reclamă? Pai și eu de unde să știu ce se mai poartă și ce nu, de unde să știu ultimele noutăți din toate domeniile? Asta e viață de câine, zău așa!

Se pare că dormisem mult pentru că visul nu se termina aici. Nu! În nici un caz! Șocul și groaza mă cuprinseseră în mijlocul somnului mai ceva ca o relatare de la fața oricărui loc făcută de vajnicul simțitor Cătălin Radu Tănase. Se făcea că rămăsesem blocat în vis. Ies din bloc și străzile erau pustii. Nimeni nu mai ieșea din casă. Reclama impulsiona oamenii să mergă la muncă, dar mai ales la cumpărături. Dar acum fără reclamă, unde să te mai duci…

Cât timp s-au difuzat reclame la televizor aveai și tu un scop în viață, un țel. Acum nu mai există nimic care să te scoată din starea asta de lâncezire continuă. Revin în casă și dau pe posturile de știri. Acolo Breaking News-ul si New Alert-ul erau la putere ca întotdeauna. Specialiști în datul și aruncatul cu părerea profețeau criza economică finală. Astfel, ei subliniau că reclama era motorul creșterii economice. Că ea stimula consumul, dar mai ales producția de bunuri. Și ca la orice televiziune de știri care se respectă se căuta vinovatul de serviciu, cel care a provocat dispariția reclamei de la tv. Cine era „dișteptul” care pusese cruce reclamei, ai?

Unii spuneau ca vinovat e FMI-ul, pentru că doar el cere mereu tăieri de costuri, alții că veganii pentru că ei sunt mereu împotriva producerii și vânzării de bunuri în cantități industriale. Mai era o categorie care susținea că doar oculta internațională e responsabilă de dispariția reclamei, că ea a cumpărat toată reclamele din România și le ține sub oboroc deoarece nu vede cu ochi buni excepționala dezvoltare economică a țărișoarei noastre.

Lac de sudoare, cu o grimasă de groază totală pe chip mă trezesc și caut cu înfrigurare telecomanda. Deschid televizorul și speriat caut o reclamă. Victorie! Pe cel mai urmărit canal se difuza reclama la ceaune și tigăi. Răsuflu ușurat și mulțumesc Celui de Sus pentru normalitatea zilelor noastre. Apoi, cu un gest care cred că va deveni în timp reflex, sun la numărul de pe ecran și comand două seturi de ceaune și tigăi. Nu contează că eu nu gătesc, dar voi vreți să dispară reclama? Măcar așa să ajut și eu la creșterea economică a țării. Ce ți-e și cu visele astea!

Anunțuri

3 gânduri despre “Un vis

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s