București – această Indie a Europei

De ce spun asta? Deoarece la tot pasul locuri superbe sunt mărginite de maghernițe mizerabile, care stau să se prăbușească la prima privire mai concentrată și de nelipsiții indieni (de toate etniile) care dacă nu cerșesc, măcar fură una-alta de la diverși. În plus Bucureștiul e aglomerat de nu se poate. Dacă reușești să parchezi undeva masina, nu știi dacă nu ți-o ridică cineva, numărul locurilor de parcare fiind invers proporțional cu numărul mașinilor.

Vacile sfinte sunt câinii care sunt peste tot. Când spun că sunt peste tot cred că am spus tot. Jevroleți de toate națiile te însoțesc la fiecare pas și dacă vaca sfântă doar muge, câinele nostru cu aură de arhanghel e pregătit să te muște cu dantura lui îndoielnică.

Dacă vrei să vezi Bucureștiul e suficient să te deplasezi într-un triunghi care pleacă din nord de la Casa Presei, până în vest la Palatul Cotroceni și în est la Piața Unirii. Tot ce e dincolo de acest triunghi poate fi lăsat pentru altă dată. Chiar nu contează.

Și sincer vorbind chiar ai ce să vezi. Dacă alte orașe românești gem de istorie, în cazul Bucureștiului situația e și mai dramatică. În București istoria stă stivuită la fiecare colț de stradă. În triunghiul despre care vorbesc te vei simți ca într-un Luvru urban. Clădiri din diferite perioade sunt înșirate fără noimă pe străzi, care la rândul lor nu sunt drepte, deși suntem la câmpie, ci șerpuitoare ca într-o accidentată zonă de munte. Iorga a încercat să scuze poziționarea fără cap si fără coadă a clădirilor bucureștene. Acesta a spus că străzile cotite au drept scop stoparea crivățului. Hai mă lași!

Bucureștiul seamănă cu un depozit de clădiri sau cu un birou al construcțiilor pierdute. E un talmeș-balmeș total în poziționarea acestora pe o stradă. Aproape că nu ai să vezi două clădiri de aceeași înălțime și cu aceeași culoare una lângă alta. Tocmai asta îl face unic între orașele României. Ar putea exista un risc totuși, ca acest haos arhitectonic să te obosească.

Câteva cuvinte despre centrul istoric. S-a investit în ultimii ani foarte mult în canalizare, în străzi și în fațade. În rest nimic. Adică nimic în consolidarea clădirilor. În plus acolo terasele sunt unele lângă altele de ai crede că ești la un congres mondial al bețivanilor. Un eventual cutremur ne va obliga să-l reconstruim în totalitate și ar pune în pericol industria de vin-alcool. Din cauza teraselor infinite, nici nu te mai poți plimba prin centrul vechi. Propun schimbarea denumirii acestui loc in cartierul teraselor. Ca să știe tot omul că acolo nu mai e deloc spațiu de plimbare ci doar de alcoolizare.

Ar mai fi multe de spus despre capitala indiană a României. Cine vrea să știe mai multe nu are decât să bată la pas triunghiul propus de mine și se va convinge cu vârf și îndesat de caracterul oriental al acestei urbe cu veleități occidentale.

Anunțuri

2 gânduri despre “București – această Indie a Europei

  1. Si eu am fost in Bucuresti, desi nu am stat mai mult de 12 ore acolo. Intradevar, arhitectura cladirilor te poate obosi ceea ce a si facut, cel putin in cazul meu. Si da, sunt o groaza de „indieni” si „vaci” mai ales langa Gara de nord unde am stat eu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s