Telefonul

E cald afară, e cald și în casă, însă aerul e respirabil. Sorina stă întinsă în pat și se gândește la viața ei. În cei 70 de ani de viață nu a stat o clipă. Pentru ea fiecare zi a fost o invitație să facă bani. Și a făcut bani nu glumă. Acum nu mai are nimic. Trăiește din pensie. Dacă ar întreba-o cineva unde sunt banii câștigați într-o viață de om nu ar ști ce să răspundă. Se uită în oglindă și nu se mai recunoaște deloc. Ridurile de pe nas se unesc cu cele de pe față. Dantura falsă, din material îndoielnic, i-a schimonosit atât de mult gura încât ai crede ca nici nu are dinți.

Se scoală din pat mai mult șchiopătând și se îndreaptă spre curte. Vrea să o sune pe Natalia, fata ei. Doar acolo semnalul este acceptabil. Din casă sunt șanse ca apelul telefonic să pice în orice moment. Nu poate uita ce i-a spus Natalia în ultima lor discuție. Sorina i-a cerut bani. Considera că are tot dreptul să-i ceară bani. Doar e mama ei. Ea a născut-o, a crescut-o, a hrănit-o. Însă răspunsul fiicei sale a lăsat-o fără grai: „Mamă, nu mă pot fute și pentru tine. Hai las-o baltă”. Și i-a închis telefonul în nas.

E adevărat că Sorina nu a fost mama ideală, dar ca propriul copil să-i aducă aminte atât de brutal de tinerețea sa, nu se aștepta. Tot mai speră să o înduplece. Până la urmă sângele apă nu se face. Și ce dacă o mai bătea uneori, chiar dacă fata rămânea lată, asta demonstrează că nu-i era indiferentă. Ce contează că Natalia rămânea singură cu zilele acasă când era mică, asta o ajută acum să se descurce mai ușor în viață. Chiar atât de mult să conteze pentru Natalia faptul că mama îi fura iubiții încât să nu o ajute? Nu! Așa ceva nu e posibil.

Așezată pe un taburet în mijlocul curții își mai sună o dată fata. Din nou i se plânge, așa cum face de fiecare dată, și-i cere bani. “Babă nebună și fără suflet! Toată viața ai trăit pe spinarea altora. Nu ți-a fost niciodată rușine. Doar la tine te-ai gândit. Ai pensie de 1.500 de lei și nu-ți mai ajung banii. Eu am 3 copii și încerc să mă descurc singură cum pot. Nu mă mai suna că nu-ți răspund. Gunoi uman ce ești tu!”

Trezită ca dintr-un vis urât Sorina își blestemă fiica și caută în agendă numărul de telefon al surorii sale mai mari, Silvia. Nu a mai vorbit cu ea de peste 10 ani. Ultima dată s-au certat ca la ușa cortului. De altfel de fiecare dată când se întâlneau se lăsa cu câte un scandal monstru. Dar asta nu mai contează acum. Sorina știe că sângele apă nu se face…

Anunțuri

2 gânduri despre “Telefonul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s