Fata de nota 10

Așa cum se întâmplă de multe ori în viață, momentele memorabile vin pe neașteptate și pleacă pe neanunțate. Când am cunoscut-o, toți îmi spuneau Popescu Bogdan. Pot să spun că am fost foarte surprins să o văd pe fata de nota 10 intrând în clasa noastră. Tocmai trecusem într-a 5 – a și viața noastră se schimbase radical. Nu mai învățam dimineața și nu mai aveam parte de un paznic (a se citi învățător). Eram de acum mari. Așa cum viața unor adulți începe la amiază, așa și a noastră, cu observația că atunci începeam noi orele. Revin la fata de nota 10. Ne-a fost sortit să ne fie nouă diriginte și pot spune cu destul de multă sinceritate că acest lucru ne-a schimbat nouă radical viața.

Nu mai văzusem până atunci asa ceva. Era tipul de fată care privea viața prin lentila optimismului și pronunța doar propoziții afirmative. Atunci când intram în lumea ei credeam că totul e posibil și prejudecățile pe care le dobândisem până atunci cădeau ca spicele în fața combinei. Ne-a surprins cu modul ei de a vorbi, atât de direct, dar atât de cald și plin de respect față de noi. Era în puternic contrast cu ceilalți profesori întrați deja în malaxorul pedagogiei de moda veche, care considerau elevii doar niște piese care trebuie să fie prelucrate, neținând cont de faptul ca aceste piese erau unice, fiecare în felul ei.

Am îndrăgit-o din prima clipă și nu înțelegeam de ce tocmai noi aveam parte de profa cea mai la modă din școală. Orele cu ea erau adevărate discuții libere despre orice, dar și despre ce vrem noi să facem în viață. Devenise o întrecere între noi, cine răspunde primul la întrebările ei. Învățatul nu mai era o corvoadă ci un sport extrem pe care numai noi, dintr-o anumită clasă a 5 – a, îl puteam practica. Îmi aduc aminte ca până la ea luasem 10 doar la sport și muzică. La purtare îmi era imposibil să mă apropii de perfecțiune. Despre celelalte materii nu-mi aduc aminte nimic. Odată cu tânăra diriginte o explozie de note maxime se înghesuiau la diferite materii. Notele nu contau pentru mine ci doar să-i fiu în grații. La o testare la matematică luasem 9,5. Ea m-a întrebat de ce doar atât. Știu că am intrat în pământ de rușine. Pentru ea nu exista decât perfecțiunea și noi nu doream decât să transformăm perfecțiunea în firesc.

Era un puternic contrast între fata de nota 10 și ceilalți profesori. Dacă unii erau blazați și nu-și dădeau silința de a face orele interesante, alții se concentrau doar pe elevii ai căror părinți le puteau satisface anumite nevoi. În acest peisaj nu tocmai bun pentru un copil s-a manifestat ea. Părea de-a dreptul ciudat, dar fata de nota 10 ne trata cu toată atenția, nefăcând diferențe între noi după niciun criteriu subiectiv. În fața ei eram toți gâsca cu ouăle de aur. Te făcea să te simți special, la un pas de o mare realizare personală. De aceea fiecare clipă petrecută de noi în preajma ei era unică. Ne făcea să spargem barierele propriei noastre vieți. Privind retrospectiv pot spune că viața noastră, înainte de a o cunoaște pe fata de nota 10, se consumase parcă într-o altă dimensiune, într-un alt spațiu. De la apariția ei nu mai aveam probleme cu disciplina, cu învățatul sau cu întârziatul la ore. Școala se transformase pe neașteptate dintr-o închisoare obosită a libertății noastre, într-o tabără unde, aproape în fiecare zi, plecam în expediție, expediție pe care o doream fără sfârșit.

Așa cum a apărut ca o furtună, așa a și dispărut din mijlocul nostru. Modul ei de a ne energiza, de a face ca biciul să pocnească, a atras atenția celor din conducere care i-au oferit o poziție executivă. Acest lucru a presupus nu doar să renunțe la a mai fi diriginte ci chiar de a mai preda. Astfel am fost văduviți de sursa noastră de energie pozitivă. Am intrat și noi pe mâna căpcăunilor (profesori blazați și/sau interesați). Fără ea viața noastră nu a mai fost la fel, dar nici viața profesorilor de modă veche. În cele câteva luni a reușit să ne schimbe atât de mult personalitatea, încât pentru noi era de de domeniul banalului să ne pregătim pentru diferite ore și să ne spunem părerea cu glas tare, noi niște țânci de 11 ani. Mai mult decât atât, datorită ei toți îmi spuneau Bogdan Popescu.

3 gânduri despre “Fata de nota 10

  1. Impresionant. Nu îmi imaginam că cineva poate scrie lucruri atât de frumoase despre o profesoară. Chiar nu îmi imaginam :). Am să trimit postarea către sora și verișoara mea care sunt profesoare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s