Cum nu a cunoscut orașul

Ce să mai vorbim, nu știa nimic despre oraș. Stătea de doi ani în el și se rătăcea de fiecare dată. Cunoștea doar două drumuri. Unul spre muncă și altul spre ieșirea din oraș. Nu înțelegea la ce i-ar fi ajutat să-l cunoască. Oricum l-a urât din prima. Atât de mare, de aglomerat, de murdar și de rece… Era mai mult decât putea duce. Era o corvoadă să se deplaseze în diferite cartiere. Ce să mai spunem că se făcea de baftă atunci când lua pe cineva în mașină. Se rătăcea de fiecare dată. Și asta îi provoca o repulsie și mai mare. Ura orașul așa cum ai urî o persoană care te ignoră constant.

Și dacă nu ar fi fost unii colegi care râdeau de acest lucru poate ar fi încercat să-l cunoască. Dar așa făcea doar cele două drumuri. Venea devreme la muncă și pleca târziu tocmai pentru a nu da cu ochii de toți deștepții ăștia. La acele ore și traficul era mai lejer. Ajungea repede la muncă și înapoi acasă. Se putea spune că orașul îi provoca o alergie cronică acută. Respingea tot ce avea legătură cu el, până și oamenii. În cei doi ani nu-și făcuse nicio cunoștință, nu ieșise la o cafea, nu vizitase un parc, nu văzuse un film la mall.

Și n-ai spune ca era o persoană antisocială. Nu! Era doar orașul ăsta nenorocit, în care nu-ți poți păstra personalitatea așa cum dorești tu. Orașul ăsta era ca un compresor. Și-i făcea pe toți la fel și exact acest lucru nu dorea să pățească.  De aceea în fiecare weekend o zbughea spre casă. Fericirea începea vineri la amiază și se termina lunea dimineață când iar dădea nas în nas cu traficul infernal, cu cohortele de cerșetori și de facilitatori de locuri de parcare. Doamne, cât chin să trăiești aici! Sincer vorbind dacă nu ar fi fost munca asta atât de frumoasă nu ar fi venit niciodată aici. Dar după doi ani simte că nu mai are energie să dea ochii cu urbea asta nebună.  Răbdarea sa s-a cam sfârșit. Și nu se poate spune că nu e persoană inteligentă. Sunt deja 6 luni de când își caută un loc de muncă mai aproape de casă. Din păcate nicio ofertă nu-i convine. Toate sunt în domenii care nu i-ar pune în valoare experiența și valoarea. Și asta îi adâncește și mai mult nemulțumirea. Ce rost are să faci ceea ce nu-ți place, când, o viață întreagă, ai făcut totul din suflet. Și asta nu-i dă pace.

Dar iată ca norocul a apărut și pe strada sa. Din întâmplare a aflat de o poziție pe gustul său la o companie din orașul de baștină. Își ia câteva zile libere și merge la interviu. Acolo creează o puternică impresie și fără mari eforturi obține postul. Ba mai mult decât atât, pachetul de angajare include casă, masă și mașină plătite de către companie. După ce semnează actele se duce la biserică să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru acest lucru minunat. Își dă demisia de la fostul loc muncă și se pregătește de noua carieră.

Începe lucrul la noua companie. Totul merge ca pe roate. Se bucură de sprijinul colegilor și succesele nu se lasă mult timp așteptate. Ideile sale atrag atenția celor din conducere care îi oferă șansa să facă parte din tot felul de proiecte de dezvoltare. Mai mult decât atât, dupa primele 6 luni câștigă premiul de “Cel mai bun angajat al companiei”.  E noua vedetă! Cu această ocazie Directorul General face un anunț surpriză. Compania se va extinde și în alte orașe unde se vor deschide birouri permanente. Ei au decis că firma să fie reprezentată în aceste orașe de angajați care au o legătură cu acestea. Cu inima stând să-i spargă pieptul, eroul nostru speră că firma să nu-l nominalizeze tocmai pentru orașul unde a lucrat ultima dată. N-are nicio șansă. L-a mâncat undeva să iasă în evidență! Normal ca va fi reprezentatul companiei tocmai în acel oraș. Și măcar dacă ar fi știut mai mult de două străzi.

5 gânduri despre “Cum nu a cunoscut orașul

  1. Si poza pare frumoasa … de sus, din nori, din luna :). Mai greu e pana te apropii sa vezi sau mai bine spus sa ai rabdare sa descoperi si partile frumoase. Parerea mea: nu orasul era problema ci „acasa” era mai „viu”. Si asta cred, datorita oamenilor „de acasa”.
    Imi permiti sa incerc un nou final? Ca doar s-a reintors in orasul de care a fugit….. ar fi asa: ratacindu-se de prea multe ori, a descoperit strazi frumoase si oameni buni. A inceput sa-si faca prieteni, sa iasa … sa vada, sa respire, sa traiasca altfel ….si a inceput sa-i placa …orasul :).

  2. E foarte bine ca a inceput sa-i placa orasul, pentru ca orasul asta e blestemat. Te face sa te intorci la el iar si iar pana in clipa iti place de el neconditionat. :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s